Regulamentul LULUCF (Land Use, Land Use Change and Forestry) reprezintă cadrul prin care Uniunea Europeană integrează sectorul forestier în obiectivele de neutralitate climatică. În forma actuală, metodologia de raportare omite un element semnificativ: efectul de substituție – beneficiul climatic generat atunci când produsele din lemn înlocuiesc materiale cu amprentă ridicată de carbon, precum betonul și oțelul.
Meta-analizele recente (Leskinen et al., 2018; Sathre & O’Connor, 2010) indică factori de substituție între 1,0 și 2,5 tone CO₂ evitate pentru fiecare tonă de carbon încorporată în produse lemnoase. Publicarea standardului ISO 13391:2025 oferă acum un cadru metodologic riguros și verificabil pentru cuantificarea acestui efect.
România, cu al șaselea fond forestier din Uniunea Europeană (6,9 milioane hectare), are un interes strategic în recunoașterea contribuției reale a sectorului forestier la obiectivele climatice. Revizuirea cadrului LULUCF programată pentru 2026-2027 reprezintă fereastra de oportunitate pentru poziționarea activă în această dezbatere.
Prezentul policy brief analizează lacuna metodologică actuală, cuantifică potențialul de substituție al României (estimat la 0,8–1,4 Mt CO₂ evitate anual doar din sectorul construcțiilor rezidențiale) și propune direcții concrete de acțiune pentru factorii de decizie.
Autor: Ciprian Muscă
Citare sugerată: Muscă, C. (2026). Efectul de substituție în politicile climatice europene: oportunități pentru România. IPSV Policy Brief, Ianuarie 2026.
